Cracovia - Polonia

Centrul vechi

    Scurt istoric : Descoperirile arheologice dovedesc ca oamenii au locuit in Cracovia cel putin din anul 200.000 i.Hr., si acum aproximativ 50.000 de ani un satuc cu o fabrica ce producea din abundenta unelte din piatra a prosperat pe Dealul Wavel din Cracovia. In 965 un comerciant calator din Cordoba spaniola a scris despre Cracovia drept centrul comercial energic al Europei slave, iar excavatii recente confirma acest lucru.
Vecinii sai nordici din dinastia Piast au incorporat provincia Cracovia in principatul lor in anii 990 si astfel s-a nascut Regatul Poloniei. In anul 1000 Cracovia a avut propriul sau episcop, iar in 1038 orasul a devenit capitala Poloniei, Castelul Regal Wavel devenind resedinta regilor polonezi. Mongolii au demolat Cracovia la jumatatea secolului XIII, iar conducatorul de atunci, printul Boleslaw Timidul, a restabilit-o in 1257 si a reorganizat-o cu un guvern propriu si privilegii comerciale imense.
Epoca de Aur a orasului a venit odata cu sfarsitul secolului XV, cand era metropola infloritoare a unui regat vast si prosper care se intindea de la Marea Neagra la Marea baltica. Cracovia a ramas capitala oficiala a Poloniei pana in 1791, insa din 1609 incoace, regii succesivi, dupa incoronarea lor in Cracovia, au ales sa locuiasca in Varsovia, unde a fost mutat odata cu ei si centrul politic al tarii (monarhii au continuat totusi sa se intoarca la Cracovia pentru totdeauna: pentru a fi ingropati in Catedrala Wavel).
De-a lungul secolului XVIII, Cracovia a suferit o serie de asedii, ocupatii straine si jafuri. Dupa Rusia, Prusia si Austria au invadat si divizat Polonia intre ele in anii 1790, iar ultimul imperiu a luat Cracovia. In 1815 Congresul de la Viena a creat o Republica Cracovia independenta, in miniatura, incorporata fortat in Imperiul Austriac in 1846. Dupa ce imparatul Franz Iosef I a garantat Cracoviei guvernarea municipala, in 1866 orasul a redevenit centrul de gravitatie vibrant al Poloniei, fapt ce a condus in sfarsit la renasterea natiunii din 1918 in perioada de dupa Primul Razboi Mondial.
Cracovia a ramas cel mai important oras din partea sud-estica a Republicii Polonia pana in septembrie 1939, cand cel de-al treilea Reich al lui Hitler si Uniunea Sovietica a lui Stalin au invadat tara si au impartit-o intre ei. Pe teritoriul ocupat de germani, nazistii au creat un protectorat cu resedinta guvernatorului general din Cracovia. Din fericire, orasul istoric a supravietuit aproape intact ofensivei sovietice in ianuarie 1945. Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Cracovia si-a retinut statutul de al doilea cel mai important oras din Polonia si a concurat cu Varsovia pentru suprematia culturala.

Centrul

Catedrala din Castelul Wawel

Intrarea in Wawel

Bratislava - Slovacia

Istoric : Primele așezări permanente în area Bratislavei de astăzi datează din epoca Culturii Ceramicii Lineare, în jurul anului 5000 î.Hr., în era neolitică. În jurul anului 200 î.Hr., tribul celt Boii a fondat prima așezare importantă, un oraș fortificat cunoscut ca oppidum, bătând și monezi de argint cunoscute ca biatec.

Zona a ajuns sub influență romană din secolul I d.Hr. până în secolul IV, făcând parte din Limes Romanus, un sistem de apărare a granițelor imperiului. Romanii au introdus viticultura în regiune, începând o tradiție a producției de vin, care continuă și în prezent.

Strămoșii slavi ai slovacilor moderni au ajuns în regiune în secolele al V-lea și al VI-lea, în timpul Epocii Migrației Popoarelor. Ca reacție la măcelurile perpetuate de avari, triburile locale slave s-au revoltat și au pus bazele regatului lui Samo (623–658), cea mai veche entitate politică slavă. În secolul al IX-lea, castelele de la Bratislava și Devín erau centre importante ale statelor slave Principatul Nitrei și Moravia Mare. Cel mai vechi document care atestă existența orașului este din 907, și face referire la căderea Moraviei Mari sub presiunea atacurilor ungare.

În secolul al X-lea, teritoriul Bratislavei de astăzi a trecut sub stăpânirea regatului Ungariei și a devenit un centru economic și administrativ cheie la frontiera regatului. Din cauza acestei poziții strategice, orașul a fost locul a numeroase atacuri și bătălii. În același timp, tocmai din acest motiv, Bratislava a devenit un centru economic și politic important. Primele privilegii orășenești i-au fost acordate în 1291, de către Andrei al III-lea al Ungariei. În 1405, Bratislava a fost declarată oraș regal liber de către regele Sigismund de Luxemburg, care, în 1436, i-a permis orașului să folosească stema proprie.

După Bătălia de la Mohacs în 1526, în care Regatul Ungariei a fost înfrânt de Imperiul Otoman, turcii au asediat și provocat daune Bratislavei, nereușind însă să o cucerească. Datorită înaintării otomane în teritoriu ungar, Bratislava a fost desemnată capitala Ungariei în 1536, făcând parte din Imperiul Habsburgic, în ceea ce avea să fie o nouă eră. Bratislava a devenit un oraș al încoronărilor, sediu al regilor, arhiepiscopilor (1543), nobilimii și organizațiilor și breslelor majore. Între 1536 și 1830, 11 regi și regine au fost încoronați în Catedrala Sfântului Martin.[29] Cu toate acestea, secolul al XVII-lea a fost marcat de rebeliuni anti-habsburgice, lupte cu turcii, inundații, epidemii și alte dezastre.
Reforma protestantă a ajuns la Bratislava în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, găsind adepți în principal în rândul orășenilor. Ca rezultat al revoltelor frecvente împotriva habsburgilor catolici, suburbiile au fost devastate. Orașul și castelul au fost deseori capturate de insurgenți, pentru a fi apoi recucerite de trupele imperiale. Această perioadă de revolte s-a terminat în 1711, prin semnarea Păcii de la Satu-Mare

Bratislava a înflorit în timpul domniei Mariei Tereza a Austriei, din secolul al XVIII-lea, devenind cel mai mare și mai important oraș de pe teritoriul statelor actuale Slovacia și Ungaria. Populația s-a triplat; s-au construit numeroase palate, mănăstiri, conace și străzi, iar Bratislava a fost centrul vieții sociale și culturale a regiunii. Cu toate acestea, orașul a început să-și piardă din importanță în timpul domniei fiului Mariei Tereza, Iosif al II-lea, în special când bijuteriile coroanei au fost duse la Viena, în 1783, cu scopul de a întări legătura dintre Austria și Ungaria. Multe funcții centrale au fost mutate la Buda, împreună cu o mare parte din nobilime. Bratislava a devenit un centru al Mișcării Naționale Slovace: în 1783, au fost publicate primul ziar în slovacă, Presspurske Nowiny, și primul roman în slovacă.

Istoria Bratislavei din secolul al XIX-lea a avut strânse legături cu evenimentele majore din Europa. Pacea de la Pressburg între Austria și Franța a fost semnată la Bratislava, în 1805. Castelul Devín a fost devastat de trupele lui Napoleon în 1809, și Castelul Bratislava distrus de foc în 1811. Ca reacție la Revoluția din 1848 pe teritoriul habsburgic, Ferdinand I al Austriei a semnat, în palatul arhiepiscopului primat din Bratislava, așa-numitele Legi din Martie, care, între altele, prevedeau inclusiv abolirea șerbiei.

Industria s-a dezvoltat rapid în secolul al XIX-lea. Prima cale ferată cu locomoție cabalină de pe teritoriul Slovaciei și Ungariei actuale, de la Bratislava la Svätý Jur, a fost construită în 1840. O nouă linie, spre Viena, folosind o locomotivă cu aburi, a fost inaugurată în 1848. Au fost înființate multe instituții industriale și financiare—prima bancă din Slovacia de astăzi a fost fondată în 1842. Primul pod permanent al orașului peste Dunăre, Starý most, a fost construit în 1891.
Distrugeri cauzate de Aliaţi Companiei industiale Apollo, în septembrie 1944

În urma primului război mondial și formării Cehoslovaciei pe 28 octombrie 1918, Bratislava a fost încorporată în noul stat, în ciuda unor mișcări care se opuneau acestei măsuri. Populația germană și maghiară a încercat să împiedice unirea și a declarat Bratislava oraș liber. Cu toate acestea, Legiunile Cehoslovace au intrat în oraș în ianuarie 1919, acesta devenind oraș cehoslovac. Datorită importanței sale economice și poziției sale strategice pe Dunăre, Bratislava a devenit în scurt timp sediul organelor politice și organizațiilor slovace, fiind ales capitală în defavoarea orașelor Martin și Nitra cu care era în competiție. La 27 martie 1919, a fost adoptat în mod oficial numele de Bratislava.

În 1938, Germania a anexat Austria în Anschluss; mai târziu în același an a anexat Petržalka și Devín pe criterii etnice. Bratislava a fost declarată capitala Republicii Slovace pe 14 martie 1939, dar noul stat a căzut sub influența Germaniei. În 1941-1942 și 1944-1945, guvernul slovac i-a expulzat pe cei aproximativ 15.000 de evrei din Bratislava, cei mai mulți fiind trimiși în lagăre de concentrare. Bratislava a fost bombardată de către Aliați, fiind ocupată de trupele germane în 1944 și cucerită de Armata Roșie pe 4 aprilie 1945. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, majoritatea germanilor din Bratislava au fost evacuați de autoritățile germane; unii s-au întors după război, dar au fost expulzați prin Decretele Beneš.

În perioada regimului socialist, după preluarea puterii în Cehoslovacia de către Partidul Comunist Cehoslovac în februarie 1948, orașul a anexat noi teritorii, și populația a crescut semnificativ. Proporția de etnici slovaci a atins 90% din populația orașului. S-au construit arii rezidențiale mari, consistând în clădiri înalte din prefabricate, precum cele din cartierul Petržalka. Guvernul comunist a construit câteva edificii grandioase, precum podul Nový Most și sediul Radioului Slovac, afectând uneori în mod negativ zona istorică a orașului.

După încercarea nereușită de a liberaliza regimul comunist, în 1968, orașul a fost ocupat de trupele Pactului de la Varșovia. Cehoslovavia a fost declarată stat federal și orașul a devenit capitala Republicii Socialiste Slovace, unul din cele două state ale federației. Dizidenții din Bratislava au anticipat căderea comunismului prin Demonstrația Lumânării din Bratislava, în 1988, și orașul a devenit un centru important al Revoluției de Catifea din 1989.

În 1993, orașul a devenit capitala noii Republici Slovace, formate în urma Divorțului de Catifea. În anii 1990 și la începutul secolului al XXI-lea, economia orașului a înflorit datorită investițiilor străine. Orașul a găzduit evenimente culturale și politice importante, inclusiv Summitul Slovacia 2005 între George W. Bush și Vladimir Putin.

Viena - Austria

Scurt Istoric

Istoria Vienei ca si capitala imperiala si important oras european este relativ scurta. In trecut Viena a fost un fort militar roman obisnuit pe malurile Dunarii numit Vindobona ce a avut de asteptat pana la ridicarea dinastiei Babenberg pentru a deveni capitala si un oras cu adevarat influent. In anul 1156 mosia familiei Babenberg a fost ridicata la rangul de ducat, palatul acestui ducat fiind situat in apropiere de Am Hof in Viena. Cand in familia Babenberg nu au mai existat descendenti de sex masculin au izbucnit dispute privitoare la cine ar trebui sa conduca destinele regiunii. La finalul acestor dispute a iesit invingator, spre nemultumirea majoritatii vienezilor care-l sustineau pe Regele Otakar al II-lea de Boemia, un conte relativ necunoscut cu numele de Rudolf de Habsburg. Desi Habsburgii aveau sa conduca orasul pentru urmatorii 640 de ani, Viena a servit doar sporadic ca si capitala dinastica. Rudolf al IV-lea a fost printre putinii care au numit orasul capitala si probabil de aceea a fost numit "Fondatorul"; a pus bazele Universitatii orasului si a pus piatra de temelie a viitoarei catedrale a orasului.

Cea mai mare piedica poate in dezvoltarea orasului a constituit-o amenintarea otomanilor, care au asediat orasul de doua ori. Desi cel de-al doilea asediu a captat mai mult imaginatia istoricilor primul a fost mult mai aproape de succes. Imperiul Otoman era la apogeul puterii sale iar Viena fusese invinsa de o singura garnizoana a turcilor. Dupa ce au pradat orasul si au omorat cam 1500 dintre locuitori, turcii s-au retras brusc, nimeni nestiind exact de ce.

In timul celui de-al doilea asediu, din 1683, garnizoana orasului ce numara 10.000 de soldati a infruntat o armata Otomana ce numara 200.000 de oameni. Imparatul Leopold I n-a facut nimic pentru a ajuta la salvarea orasului ci a preferat sa fuga pentru a se salva pe el insusi spre nordul Austriei. Salvarea orasului a venit dintr-o combinatie de factori: lacomia Sultanului (care a preferat un asediu de mai bine de doua luni pentru a forta orasul sa se predea in locul unui atac care l-ar fi fortat sa imparta prada cu soldatii sai) si sosirea unei forte salvatoarea sub conducerea regelui polon Ian Sobieski. Abia dupa acest al doilea asediu, Viena a fost numita capitala a habsburgilor. In urmatoarea suta de ani orasul a fost transformat de arta si arhitectura baroca.

In timpul erei napoleoniene, Viena a fost iarasi asediata de doua ori. Imparatul Franz I a respectat traditia si a fugit la loc sigur dar de aceasta data orasul s-a predat si a trebuit sa suporte ocupatia franceza. Cand Napoleon era aproape de a fi infrant orasul si-a mai recastigat din demnitate prin organizarea Congresului de la Viena unde s-a restabilit balanta de putere si influenta in Europa.

In 1848 a izbucnit Revolutia pe strazile orasului si nu a putut fi stavilita pana la interventia armatei in luna octombrie. Consecinta cea mai importanta a acestor evenimente a fost ascensiunea la tron la numai 18 ani a imparatului Franz Iosef I (1848-1916). Domnia lui foarte lunga s-a suprapus cu epoca de aur a Vienei. Vechile ziduri au fost daramate si s-au construit marile edificii renascentiste ale orasului cum ar fi parlamentul, universitatea, muzeele curtii, etc. Populatia orasului a depasit doua milioane dintre care aproximativ 10% erau imigranti evrei. Astfel Viena a devenit orasul cu cea mai mare comunitate de evrei din lumea germanica. In acelasi timp anti semitismul, ca forta politica moderna a luat nastere aici in fata ochilor tanarului Hitler, in prima decada a secolului XX.

In anii 20 si 30 Viena a devenit cunoscuta pentru ideile socialiste ce gurvernau orasul. Aceasta perioada a orasului este cunoscuta si sub numele de "Viena Rosie". Luptele politice dintre stanga si dreapta au afectat orasul si au ajuns sa se desfasoare si in strada. In weekend-ul in care Hitler a castigat alegerile, Austro-fascismul a fost proclamat in Viena. In 1938 orasul a devenit prima "victima" a nazistilor, iar Fuhrer-ul a fost intampinat cu entuziasm de populatia aflata aproape in delir, anuntand astfel moartea celor 200.000 de evrei din oras. Dupa razboi timp de un deceniu, Viena ca si Berlinul a ramas sub ocupatia aliatilor, impartita in patru sectoare: francez, american, britanic si sovietic iar centrul orasului a fost o zona internationala unde fortele aliate patrulau strazile impreuna (perioada a devenit cunoscuta sub numele de "patru intr-un jeep").

Dupa retragerea fortelor aliate in 1955, Viena a dus o existenta relativ linistita si este unul dintre cele trei orase care gazduiesc sedii ale ONU. Deschiderea granitelor Europei de Est si dezmembrarea fostei Iugoslavii au avut efecte profunde si asupra Vienei; 10 procente din populatie o reprezinta acum imigranti din aceste zone.

Primaria

Bvd. din dreapta Operei

Catedrala Sf. Stefan

Parlamentul

Palatul Schonbrunn

Gradinile palatului